Betta crowntail

Multi pasionati intreaba despre originile unor variatii extreme ale inotatoarelor, dar nici una dintre ele nu a generat atat de multa nedumerire si interes cum au facut-o Crowntail.
Multora le este greu sa creada ca Crowntail a fost produs (si inca poate fi produs!) printr-o succesiune de inmultiri selective pentru extinderi mai lungi ale razelor inotatoarelor. Destul de frecvent la puietul cu inotatoare nefranjurate veti avea cativa indivizi care prezinta extensii radiale anormale; este mai usor de vazut la femelele din acest puiet, multe dintre ele nu sunt imediat diferentiabile de femelele CT datorita spikiness (Huh?) al extensiilor lor radiale. Aceasta anormalitate este “calibrata” si elaborata de catre crescatorii in a impinge betta cu inotatoare franjurate catre extrema limita:Crowntail.

De la mutatia spontana a inotatoarelor franjurate la competitia de nivel DDR – cum evolueaza un Crowntail?

Pentru a ilustra evolutia unui betta cu inotatoare nefranjurate intr-un Crowntail de nivel de competitie, Phil Ngo - crescator de CT de top – a postat o serie de fotografii cu MG CT ai sai pe forumul Betta Club Singapore.

Aceasta prima fotografie este un MG STM cu unele extensii radiare exagerate. O nota proasta este faptul ca, desi foarte bine conturat in privinta inotatoarelor, este mai curand un betta roundtail dublu-radiar decat un HM multiplu-radiar. Aceasta nu contribuie numai la puritatea si uniformitatea efectului de inotatoare franjurate, ci de asemenea, fara indoiala, a lucrat la intreptarea generatiilor viitoare spre aderarea la forma curata de DR CT.

Incrucisarea acestui peste cu o forma potrivita de femela din descendenta lui (aceasta insemnand una cu extensii similare de inotatoare franjurate) a produs mai multi indivizi cu o mai mare expresie a efectului de inotatoare franjurate, cum este acesta:

O a 4-a si a 5-a generatie de crestere selective a produs primii Crowntail “adevarati”, desi acestia inca necesita lucrul pentru a fi adusi la nivel de competitie. Acum, cand trasatura CT a fost bine stabilita, crescatorul a avut posibilitatea de a incepe sa se concentreze asupra tinutei, uniformitatii si formei.

Urmatoarea generatie a prezentat imbunatatire accentuate, nu numai in privinta extensiilor radiare ale inotatoarelor, ci si a intregii forme a pestelui. Razele au prezentat uniformitate buna, si desi inca este loc de imbunatatire, este o mare distanta fata de pestele folosit la inceputul experimentului.

In februarie 2005 – cu aproape 2 ani de cand Phil a lansat pentru prima data linia sa MG CT – el a prezentat acest specimen. La acea vreme linia producea nu numai CT buni, dar cel initial le daduse atributul additional unic al unei masti intregi.

Adevarata mare finala a acestui experiment a fost in iunie 2005, cand cel mai bun specimen produs vreodata de aceasta linie (vezi mai jos) a castigat titlul de Reserve Champion la evenimentul Aquarama 2005 din Singpore.

Pestele in cauza este un adevarat DDR cu 33% reducere a razelor inotatoarelor, ideal pentru tipul sau. Un DR CT obisnuit va prezenta, in cel mai bun caz, 50% reducere a tesaturii, dar la un DDR un atat de mare contrast poate face pestele sa para “murder” si inconsistent. Se poate vedea cu usurinta cum combinarea lucreaza extrem de bine la acest peste, producand o caudala HM simetrica la un peste vizibil echilibrat si atragator.

Speranta mea este ca in viitorul foarte apropiat vom putea vedea multe dintre formele rare de CT incepand sa aiba un rol mai accentuat, cum sunt adevaratii melano sau CT orange! Orice este posibil pentru crescatorul rabdator si hotarat, care are dorinta de a contribui la ceea ce se cere. Un “ochi” bun la alegerea pestelui care sa fie folosit, si ani de munca grea si disciplina!

Poze: