Danio rerio(Zebra)

Familie: Cyprinides;
Gen: Danio. Din acelasi gen mai face parte un peste foarte raspandit in acvarii: jandarmul (Danio malabaricus= Danio aequipinnatus).

Zona de origine: Estul subcontinentului Indian. In prezent specia este semnalata (fara a fi nativa) si in unele rauri din USA, Japonia, Columbia etc. Se pare ca a ajuns in apele acestor state pornind ... din acvarii.

Biotop: Nativ, zebrele ocupa un areal care cuprinde nu numai o zona intinsa geografic ci si o varietate mare de ape: de la ape sarace in oxigen, stagnante, cum sunt orezariile, pana la ape repezi, curenti, fiind comuna in paraiele din zonele cu dealuri joase. Aceasta adaptabilitate o face lipsita de pretentii deosebite si in acvaristica. In mediul natural hrana preponderent este alcatuita din zooplancton, viermi, mici crustacee, larve.

Parametrii apei:
Plaja de temperaturi optime se intinde intre 22-26° C dar suporta o plaja mult mai larga (5-30° C). Pentru reproducere se recomanda o temperatura in jur de 24° C.
Aciditatea preferata este in jurul celei neutre, pe o plaja larga, pH: 6,5 – 7,5 dar suporta o plaja si mai larga a Ph-lui: 6-8.
Nici asupra duritatii ape nu sunt probleme, avand o plaja larga: Gh= 5-18 ceea ce corespunde unei duritati de la mica la mare pe scara uzuala (neomologata) cu cinci valori (foarte mica, mica, medie, mare, foarte mare).

Descriere:
Danio rerio, asa cum se gaseste in natura, are caracteristicile obisnuite ale mrenelor: corpul aerodinamic, suplu (cu abdomenul usor mai bombat la femela), usor turtit pe laterala, cu un raport lungime:latime de cca 5:1 cu inotatoarele relativ scurte, cu gura orientata in sus (tradand o hranire la suprafata apei), cu mustati scurte (abia vizibile). Coloristic, are 5 dungi longitudinale, albastre, pe un fond argintiu, cu o tenta mai galbena la mascul. Nu are linie mediana.
In acvaristica mai sunt intalnite cateva varietati ale acestei specii si combinatii ale acestora.
Prin selectie dirijata s-a obtinut o varietate voalata. Din pacate voalurile, ca si la varietatile voalate ale altor specii, impiedica miscarea si face pestele sa oboseasca mai repede. Ca o consecinta, deseori, exemplarele voalate sunt mai putin vioaie decat exemplarele nevoalate si mai sensibile la agresivitatea mediului.
Se pare, dar nu este dovedit, ca varietatea frankei, care in loc de dungile longitudinale are mici pete de culoare albastra (puncte) de unde si numele de leopard, s-a obtinut in urma unor mutatii spontane. Initial s-a crezut ca este vorba de o specie noua si a primit chiar numele Danio frankei dar dupa ce s-a constatat ca ea nu se gaseste in natura, ca se poate incrucisa cu Danio rerio rezultand urmasi nesterili si ca din punct de vedere genetic ea nu se deosebeste de Danio rerio intr-atat incat sa se poata vorbi de o alta specie, s-a decis ca este o varietate a speciei Danio rerio. Din incrucisarea cu varietatea de baza poate rezulta o varietate hibrida, avand atat dungi cat si puncte.
Albinismul, cu varietatea albino, rezultat al unui defect genetic, este mai rar intalnit decat la speciile de somni (catfish, welse).
Varietatile GloFish® rosie, galbena, verde etc. sunt obtinute (incepand cu anul 1999) prin inginerie genetica si fac obiectul unor patente inregistrate de National University of Singapore. De altfel, lipsa de pretentii deosebite in ceea ce priveste calitatea mediului, rezistenta mare la medii adverse (comparativ cu alte specii), numarul mare de descendenti si viteza mare de crestere a lor, printre alte particularitati, au facut din Danio rerio o vedeta a cercetarilor in domeniul geneticii, facand o reala concurenta drosophilei si cobailor. Cresterea acestor varietati in acvarii este controversata, ca de altfel tot ce tine de domeniul organismelor modificate genetic (OMG), de asta data cu un plus de indreptatire generat de lipsa ratiunii economice (prezenta in alte situatii).

Dimensiuni:
Lungimea la care ajunge Danio rerio este de cca 5 cm SL (lungime standard, fara coada) respectiv 6 cm TL (lungime totala, de la varful botului la varfurile cozii) sau ceva mai mult la varietatile voalate.

Hrana:
Fiind un omnivor nativ are nevoie de o hrana variata ca origine (vegetala si animala) pentru a-si prelua si asimila toate componentele necesare. Manaca cu placere hrana uscata care se gaseste uzual in comert (fulgi, granule, chipsuri) si care are in compozitie (de obicei) toate componentele necesare (incepand cu faina de peste si continuand cu zooplacton si fitoplancton, vitamine, minerale). Apreciaza si alte tipuri de hrana uscata cum ar fi tubi linofilizati, larve de chironomide, pastile de spirulina etc. care pot fi administrate periodic pentru o mai mare variatie a meniului. Artemia congelata este de asemena apreciata. Desigur, hrana vie este de preferat (artemia, larve de tantari, rame, etc.) dar in ceea ce priveste tubifexul, avand in vedere riscurile de inbolnavire, multiplele precautii necesare pentru a evita acest aspect si, pe de alta parte, lipsa de pretentii a zebrelor, nu sunt de parere ca este bine sa fie administrat ca hrana. Practic nu exista vreun sortiment de mancare care sa nu atraga atentia zebrelor.
Voracitatea zebrelor le face uneori greu de tinut cu pesti lenti si pentru ca acestia nu apuca sa ajunga la mancare din cauza zebrelor.

Comportament:
Comportamental este un peste vioi, mereu in alegare dintr-o parte in alta a acvariului, mereu pus pe joaca si pe sacairea celorlalti pesti din specie. Este un peste pasnic dar daca intamplator in acvariu sunt pui mici ai propriei specii sau ai altor specii nu se sfieste sa-i manace. Totusi, faptul ca este atat de vioi il fac neindicat ca partener de acvariu cu specii foarte linistite, care ar ajunge sa fie stresate de permanenta vanzoleala. Fiind un peste rapid este folosit uneori ca partener de acvariu cu pesti in general agresivi; in aceasta situatie este folosita cu succes doar varietatea nativa (din motive usor de inteles nu se preteaza la asa ceva varietatile voalate sau cele viu colorate).
Vioiciunea pestelui, cumulata cu faptul ca este un peste care se simte bine in grup de minim 6 exemplare (unii cunoscatori recomanda chiar minim 10 exemplare) il fac recomandabil pentru acvarii cu spatii largi de inot, de minim 60 cm lungime dar de preferat 1m. Totodata, ii place sa aiba in acvariu zone bine plantate, in special cu plante cu frunze fine, printre care se furiseaza in mare viteza sau, altadata, zabovesc cateva minute.
Desi preponderent se hraneste la suprafata apei nu ezita sa faca o concurenta la hrana nici sanitarilor sau altor specii care manaca la fundul apei. Practic, bancul de zebre nu lasa palier liber pentru specii complementare fiind o prezenta activa in toate cele trei zone clasice ale acvariului: suprafata, masa apei si fundul acvariului.

Varsta:
Durata vietii poate atinge 5 ani. La maturitatea sexuala se ajunge la 3-4 luni.

Reproducerea:
Poate pentru nici o alta specie de ovipari inmultirea nu este mai usoara ca la zebre. Nu sunt pretentii deosebite legate de calitatea apei, temperatura ei, lumina etc. Frecvent, si aceasta este de fapt regula, zebrele depun icre in acvariul comun dar rareori supravietuiesc pui si asta doar in acvariile foarte bine plantate, in care unii puii se ratacesc printre plante in zone nefrecvantate de pesti; chiar si cand au 1 cm lungime si puii inca nu sunt in siguranta in acvariul comunitar.

Pregatirea acvariului pentru reproducere:
Pentru a impiedica pestii sa manace icrele sau pui se foloseste un acvariu maternitate, de mici dimensiuni, uzual cu 15-20 l de apa. Pe fundul acvariului se amplaseaza o plasa care poate fi usor confectionata de fiecare. Plasa trebuie sa aiba ochirile de 3-4 mm (o astfel de plasa se pune deasupra polistirenului cand se izoleaza casa si se gaseste la magazinele de constructii; plasa pentru tantari are ochiurile prea mici). Ea se fixeaza pe un cadru de sarma din inox sau chiar sarma de 2-3 mm folosita la instalatia electrica (din aluminiu sau cupru izolat cu platic). Se confectioneaza mai intai rama exact pe dimensiunile interioare ale acvariului, acordand o atentie marita unghiurilor de la colturile acvariului, incat sa nu fie lasat loc de trecere pentru pesti. Zebrele sunt pesti foarte curiosi si daca gasesc o gaura incat sa le incapa capul prin ea sigur o vor explora, cu riscul fie de-a ajunge la icre fie de-a ramane blocate in plasa. Peste rama se coase cu guta de pescuit plasa dupa care se taie partile din plasa care sunt inutile, evident, avand grija sa nu fie taiata si guta. Intreaga plasa se va sprijini pe patru picioruse facute din sarma indoita incat ea sa fie la 2-3 cm de fundul acvariului.
Acvariu nu are nevoie de substrat.
Pentru o mai usoara acomodare a pestilor se vor introduce in acvariu cateva plante care fie vor fi prinse de plasa fie vor fi lasate sa plutesca in apa (o idee buna este Ceratophillum demersum); prezenta plantelor nu este obligatorie dar este recomandata.
Apa folosita este de preferat sa fie din acvariul in care au stat pestii, in felul asta evitand un stres suplimentar datorat trecerii de la un chimism al apei la altul.

Pregatirea pestilor pentru reproducere
Cei mai multi descendenti se obtin daca sunt tinuti separat femelele si masculi cam o saptamana. In acest fel se impiedica depunerea spontana in acvariul comunitar incat odata ajunsi impreuna vor fi mai multe icre de depus. Chiar si in lipsa acestei masuri se obtin rezultate bune.
Pentru depunere se tine seama ca zebrele depun icrele in grup astfel incat este bine sa fie puse mai multe femele si masculi cam in raportul de o femela la 2-3 masculi. In lipsa unui numar mare de exemplare se poate si cu mai putine dar si numarul descendentilor va fi mai mic.
Pestii este de preferat sa fie introdusi de seara in acvariu.

Depunerea icrelor
Dimineata, la cca. o jumatate de ora dupa ce lumina ajunge in acvariu, are loc dansul nuptial! In timpul acestuia femela depune icrele imprastiate pe substrat sau plantele din acvariu, iar masculii le fecundeaza. Icrele (sau cea mai mare parte a loc) cad printre ochiurile plasei fiind astfel aparate de voracitatea genitorilor. Depunerea poate dura intre ½ si 2-3 ore in functie de numarul de pesti pusi la reprodus. O femela poate depune de la cateva zeci la 200 de icre.
Pestii pot ramane 24 ore in acvariu de reprodus, in eventualitatea unei depuneri si in ziua urmatoare. Apoi, pestii sunt mutati in acvariul comun iar plasa este scoasa de asemenea.

Evolutia de la icre la pui
Pentru apararea icrelor de ciuperci este recomandata punerea a 3-4 picaturi de albastru de metil la un litru de apa, desi exista pareri asupra inutilitatii acestei precautii, argumentand o imunitate naturala a icrelor la atacul ciupercilor.
Durata de eclozare difera functie de temperatura dar se incadreaza intre 2-3 zile. La inceput alevinii stau pe fundul acvariului dar curand vor urca pe peretii acestuia iar dupa 3-4 zile incep sa inoate. Cand incep sa inoate, puii au cca 5-6 mm lungime.
Abia cand incep sa inoate trebuie hraniti. La inceput ei trebuie hraniti cu infuzori, hrana speciala pentru alevini sau, in cel mai nefericit caz, cu galbenus de ou. (Galbenusul, bine fiert, trebuie sa fie administrat in cantitati mici deoarece resturile neconsumate deterioreaza proprietatile apei!)
Un filtru cu burete bolborositor poate functiona permanent dar in nici un caz nu trebuie folosite filtre care creeaza presiuni la absortie sau curenti in apa; puii sunt foarte fragili si aceste si nu rezista acestora. Nici macar pompa de aer nu trebuie lasata sa introduca mult aer care sa formeze curenti. Prezenta incalzitorului in acvariu este recomandata chiar si in lunile de vara; acvariul fiind mic se pot produce rapid modificari de temperatura care afecteaza in mod negativ puietul.

Inmultire - video: